Pe data de 3 noiembrie în anul 644, în oraşul Medina, Umar ibn al-Chattab, al doilea calif musulman a fost omorât de către o sclavă persană.

‘Umar, care se mai pronunţa şi Omar, a fost printre cei mai influenţi şi puternici califi musulmani din istoria noastră, fiind unul dintre companionii profetului Muḥammad. Acesta a urcat pe tron după Abu Bakr ( 632- 634), ocupând funcţia de calif, al doilea fiu din cei patru Califi Bine-Călăuziţi sau Ortodocşi, în luna august din anul 634.

A mai fost cunoscut şi spentru natura să justă şi pioasă, care i-a şi adus titlul de Al- Farūq (persoana care distinge binele şi răuul ). Este în unele cazuri menţionat ca ‘Umar I de unii istoricii ai islamului, deoarece mai târziu, un alt calif, umayyad, ‘Umar ÎI, a avut acelaşi nume.

Datorită firii sale foarte stricte şi chiar dictatoriale, ‘Umar nu a fost o figură chiar populară intre personalităţile notabile ale Medinei, drept urmare venirea sa la succesiunea tronului fiind iniţial descurajată de companionii cu rang înalt ai lui Abu Bakr. Chiar şi aşa, Abu Bakr a luat decizia de a-l alege pe ‘Umar să urmeze pe tron.

‘Umar era chiar vestit datorită extraordinarei sale inteligenţe, voinţe, imparţialitate, viclenie politică, justiţie şi grijă pentru cei săraci sau defavorizaţi, Abu Bakr fiind pe deplin conştient de grandoarea puterilor şi abilităţilor lui ‘Umar ca să-I succede la conducere.

Înainte ca el să moară, Abu Bakr a cerut ca ῾Uṯmān să fie cel care îi scrie testamentul, declarându-l pe acesta ca succesorul său, testament în care îl învaţa pe acesta să nu se oprească în a cuceriri Iraqul şi fronturile siriene. Decizia aceasta a lui Abu Bakr se pare că a fost esenţială în consolidarea imperiului islamic ce era în formare.

Leave a Reply