Iubirea, precum și restul sentimentelor profunde și intense, nu sunt chiar la îndemâna oricui în Japonia.

În cultura japoneză, oamenilor li se insuflă, încă din copilărie, că nu este tocmai în regulă să dezvăluie public ceea ce simt cu adevărat.

Soluția perfectă a fost descoperită de o echipă de cercetători japonezi. Aceștia au inventat un curs cel puțin neobișnuit ce ar putea fi clasat, pe bună dreptate, în categoria „insolitului”.

Mai exact, înscriindu-se la acest curs, japonezii învață să plângă, să își expună și să își manifeste adevăratele emoții.

Potrivit profesorilor acestei instituții a plânsului, procesul în sine de a face pe cineva să-și pună sufletul pe tavă este destul de îndelungat și anevoios și necesită foarte multă răbdare.

Tranierii folosesc drept materiale cele mai tragice povești din lume, precum și cele mai dramatice și siropoase filme.

Potrivit culturii nipone, un japonez adevărat nu își arată niciodată sentimentele în public.

Cu toate astea, uneori, chiar și japonezii adevărați se întâlnesc cu situații limită, în care ori spun ce au pe suflet și își eliberează frustrarea ori sunt nevoiți să își muște buza și să înghită în sec, menținând tăcerea.

În timpul acestui workshop, bărbații descoperă adesea că a plânge nu este un act tipic feminin și drept urmare „umilitor”. Aceștia experimentează „procesul” în compania unor femei. Când aceștia încep să plângă, un alt bărbat are datoria de a le șterge lacrimile.

„Îmi venea să intru în pământ de rușine atunci când un bărbat tânăr și atrăgător s-a apropiat de mine și a început să-mi șteargă lacrimile”, a mărturisit unul dintre studenți.

Deși ar putea părea un paradox, a fi capabil să arăți lumii latura ta sensibilă te face adesea mai puternic.

Genul acesta de training este preferat din ce în ce mai des de către multinaționalele japoneze, întrucât expunerea sentimentelor întărește spiritul de echipă și conexiunile dintre memebrii acesteia.

Leave a Reply