Chitul de rosturi și materialul de etanșare pot apărea unul lângă altul într-o baie, însă au funcții diferite. Chitul umple de obicei spațiile dintre plăci ceramice și formează o suprafață relativ rigidă. Etanșantul flexibil se folosește la îmbinări unde materialele se pot mișca, precum colțurile, marginea căzii sau trecerea dintre două suprafețe diferite.
Confundarea lor poate duce la fisuri, infiltrații și reparații repetate. Un chit rigid într-un rost de mișcare se poate crăpa, iar siliconul aplicat peste orice rost dintre plăci poate să nu ofere aspectul sau rezistența dorită. Alegerea depinde de poziție, lățime, expunere la apă și materialele alăturate.
Chitul dintre plăci
Chitul pe bază de ciment sau rășină umple rosturile dintre plăci și ajută la stabilizarea marginii. El reduce pătrunderea murdăriei și a apei în rost, dar nu transformă întreaga placare într-o membrană impermeabilă. Hidroizolația trebuie asigurată în stratul de sub finisaj, mai ales în zonele de duș.
Chitul de ciment este poros într-o anumită măsură și poate absorbi pete sau umezeală. Sigilarea poate fi recomandată pentru unele produse, însă nu pentru toate. Chitul epoxidic are proprietăți diferite și poate rezista mai bine la anumite pete, dar aplicarea lui cere experiență și curățare la timp. Respectă instrucțiunile materialului și lățimea minimă de rost.
Etanșantul flexibil
Etanșantul elastic, adesea siliconic sau pe bază de alt polimer, se aplică la îmbinări care preiau mișcare. Poate lega cada de perete, sticla de profil sau două planuri care se întâlnesc la colț. Elasticitatea îl ajută să se deformeze fără să se desprindă imediat, în limitele declarate de producător.
Materialul trebuie să adere la ambele suprafețe și să fie compatibil cu ele. Unele produse sunt potrivite pentru baie, altele pentru exterior sau zone cu expunere la temperaturi diferite. Siliconul sanitar poate conține aditivi contra mucegaiului, dar nu corectează ventilația slabă și nu rămâne curat fără întreținere.
Unde se folosesc
Între plăcile de pe un perete sau o pardoseală se folosește de regulă chit, iar la colțurile dintre pereți ori la întâlnirea cu cada se poate folosi etanșant flexibil. Rosturile de dilatație din pardoseli și fațade necesită materiale proiectate pentru mișcare. Dacă schimbi materialul rostului fără să verifici construcția, poți compromite sistemul.
Un rost dintre blat și perete poate cere etanșant, însă dacă acolo pătrunde apă din spatele plăcilor, simpla aplicare a unui cordon nou ascunde problema. Îndepărtează materialul vechi, verifică dacă suportul este uscat și solid, apoi refă îmbinarea. Pe piatra naturală, alege un etanșant care nu pătează.
Aplicare și întreținere
Chitul se amestecă și se aplică în rosturi cu o unealtă potrivită, apoi se curăță suprafața înainte să se întărească. Etanșantul se aplică pe un suport curat și uscat, uneori cu un cordon de susținere pentru reglarea adâncimii. Banda de mascare poate crea margini netede. Ambele materiale au timpi de întărire care trebuie respectați înainte de expunerea la apă.
Fisurile, decolorarea, desprinderea de margine sau infiltrarea sunt semne de degradare. Nu umple doar partea vizibilă peste un strat vechi instabil. Îndepărtează materialul afectat și identifică motivul deteriorării. Dacă placa se mișcă sau există umezeală sub finisaj, repară suportul înainte de refacerea rostului.
Chitul umple rosturile relativ stabile dintre plăci, iar etanșantul flexibil protejează îmbinările care se mișcă. Fiecare are materiale și locuri de utilizare specifice. Alegerea potrivită, suportul pregătit și întărirea completă previn fisurile și păstrează etanșarea.
Ce trebuie observat înainte de reparație
Inspectează dacă plăcile sunt stabile și dacă rosturile din apropiere sunt intacte. O placă desprinsă poate indica o problemă de aderență sau de suport, iar fisurile care traversează mai multe rosturi pot arăta mișcarea pardoselii. Dacă apa pătrunde în spatele placării, lasă zona să fie evaluată și uscată înainte de a aplica materiale noi.
Folosește instrumente curate și material compatibil cu lățimea rostului. Un produs destinat unui rost îngust poate să nu se întărească bine într-o cavitate mare. Verifică intervalul de temperatură la aplicare și protejează zona de curenți sau praf pe durata întăririi.
